Istoricul Comunei Alunis

Legenda pãstratã pe cale oralã ,din bãtrînii satului,atribuie denumirea satului Strâmbeni (vechiul nume al comunei Aluniº), unui cârciumar pe nume Strâmbu care avea proprietate la hotarul dinspre nord al comunei.Acesta a þinut  în casãtorie pe fata cãpitanului de plai Berteluº,de la care vine numele comunei Bertea.
Satul Strâmbeni ,care a dat denumirea comunei pânã  în anul 1931, a fost cunoscut sub mai multe denumiri:Strâmbenii Bãrcãnescului, Strâmbenii de Munte, Pe Pod ºi Ostrov.
Denumirea de Strâmbenii Bãrcãnescului  care se întâlneºte în actele mai  vechi, vine de la numele boierilor Bãrcãneºti care au stãpânit aceste locuri.
Denumirea  de Strâmbenii de Munte este justificatã de aproprierea  de munþii Grohotiºului ºi a fost datã  ºi  spre a-l deosebi de Strâmbenii de Blejoi.
Denumirea Pe Pod vine de la aºezarea sa deasupra podului ce traversa  apa Berþi, unindu-l cu satul Aluniº.
Numele de Ostrov  vine de la faptul cã acest teritoriu era încadrat de ape.
Numele Aluniºului vine de la pãdurea de aluni ce se întindea odinioarã în partea de sud a comunei pe o lungime de aproximativ 10 km.
Denumirea de Strâmbeni s-a pãstrat pânã în 1931,când a fost schimbatã în Aluniº, conform  Înaltului Decret Regal nr.2536 din 14 iulie 1931.

Primul document care aminteºte ocina Strâmbeni,dateazã din anul 1612,iulie,8,datat la Târgºor.,de Radu Voievod,fiul lui Mihnea Voievod,care întãreºte lui Mogoº Logofãt:

??ocinã la Strâmbeni,cumpãratã de la Vlad,Stanciu ºi Stanomir pentru 1300 de aspri precum ºi un þigan cumparat în timpul lui Mihnea Voievod,de la jupâniþa Maria din Prijureni ºi o þigancã de la Ploieºti.
Martori :Tudor-mare ban,Vintilã-mare vornic,Nicã-mare logofãt,Dedii-mare vistier, Cârstea-mare spãtar, Bratu-mare comis,Panait-mare stolnic,Lupu-mare paharnic,Fotea-mare postelnic,ispravnic Dumitru,al treilea logofãt.
Scrie ,Stanciu logofãt.?

Comuna Aluniº face parte din judeþul Prahova de la 1 ianuarie 1845.
Pânã la Regulamentul Organic, Þara Româneasca era împãrþitã în 18 judeþe, printre care ºi Prahova, în care va intra ºi Strâmbeni. În 1865 judeþul Prahova se împarte în 7 circumscripþii. În 1883  a suferit o nouã împãrþire, iar în 1892 era împarþit în 10 plãºi.
Între 1850-1856, instituþia  de administraþie  a judeþului  Prahova a purtat numele de Cârmuire, iar in perioada 1857-1864 de Administraþia Districtului Prahova.
Prin legea comunalã din 1864,organul administrativ al judeþului capãtã denumirea de prefecturã.
Legea comunalã din 1864 a stabilit ca unitaþi  administrative  subordonate prefecturii Prahova, subprefecturile Plaiurilor Prahova, Teleajen, Slãnic (situate în zona de deal ºi munte) ºi subprefecturile Plãiºilor Câmp, Podgoria, Târgºor, Filipeºti, Cricov (situate la câmpie).
În 1904 judeþul Prahova  e împarþit în 20 de plãºi, printre care ºi plasa Vãrbilãu, cu reºedinþa în comuna urbanã Slãnic, în care intrã ºi comuna Strâmbeni. Legea administrativã din 1904 grupa comunele în cercuri. Strâmbenii cuprindea comunele Strâmbeni, ªtefeºti ºi Bertea ºi satele Bertea, ªtefeºti, Scurteºti, Strâmbeni ºi Aluniº.
Deoarece plasa Vãrbilãu nu a funcþionat majoritatea comunelor printre care ºi Strâmbenii  aparþinea preturii Teleajen.
Plasa Vãrbilãu a fost reînfiinþatã în 1908 ºi a funcþionat astfel pânã în 1930 când a fost desfiinþatã ºi apoi reînfiinþatã în 1934, plasa care cuprindea ºi comuna noastrã, numitã acum Aluniº. Din 1942 plasa Vãrbilãu a primit denumirea oraºului de reºedinþã, Slãnic.
Crearea sfaturilor populare în 1950 a însemnat desfiinþarea plãºii Slãnic, Aluniºul fiind cuprins în raionul Teleajen, regiunea Ploieºti, cu reºedinþa la Vãlenii de Munte.
Dupã împarþirea administrativ-teritorialã din 1968, comuna Aluniº face parte din judeþul Prahova.

Primii locuitori ai comunei s-au stabilit pe plaiul Strâmbeni, apoi dupã reformele agrare  din 1864 ºi 1921, pe valea Aluniºului, cãtunul Strâmba ºi valea Cãrpinoasa.
Aceºtia provin din moºnenii Strâmbeniului megieºesc ºi clacaºii care au lucrat pe moºia boierilor Bãrcãneºti.
Mai târziu au venit ungurenii dinspre nord, oltenii dinspre vest ºi locuitori din judeþul Dâmboviþa.
Din cele mai vechi timpuri, locuitorii s-au ocupat cu exploatãrile forestiere ºi creºterea  vitelor, ocupaþii favorizate de bogatele paºuni naturale, de aproprierea de munte, precum ºi de existenþa a numeroase pãduri de foioase.
Printre alte ocupaþii stravechi amintim: creºterea pomilor fructiferi, albinãritul, meºteºugurile casnice ºi creºterea oilor.
Dupã începutul exploatãrii sãri la ocnele de la Telega ºi Slãnic locuitorii din Strâmbeni extrãgeau ºi transportau sarea spre porturile dunãrene.
Aceastã ocupaþie este doveditã de bonurile de cãrãuºie eliberate locuitorilor din Strâmbeni, de ocnele Telega  (Doftana) sau Slãnic, precum ºi de existenþa în comunã a peste 20 de familii cu numele Mâglan, nume ce vine probabil de la cuvântul ?mâgla?(grãmadã); mâglaºi, oameni care aºeazã sarea in grãmezi.
Odatã cu dezvoltarea industriei petroliere, un numãr tot mai mare de locuitori  sunt angajati ca muncitori necalificaþi .
Cea mai mare parte a locuitorilor, în special femeile, era obligate sã lucreze pe moºiile judeþului Prahova sau ale judeþelor limitrofe, pe baza contractelor încheiate cu arendaºii sau administratorii moºiilor, în condiþiile stabilite de aceºtia. Locuitorii apþi pentru muncile agricole, barbaþi ºi femei, plecau din comuna la prima praºila ºi se întorceau toamna târziu, dupa culesul recoltei. Puþini puteau sã se angajeze ca servitori pe lângã conacul boierilor ºi numai aceºtia duceau o viatã ceva mai uºoarã, spre deosebire de lucrãtorii de la câmp, care mâncau prost ºi dormeau în grajduri sau adãposturi pe fân.
Numai un numãr mic de locuitori lucrau în gospodãriile proprii. Acestia erau dintre cei înstãriþi, care aveau pãmânt ºi vite.
Reformele agrare au adus o uºoarã îmbunãtãþire în viaþa locuitorilor.
În 1864,la 14 august este decretatã legea ruralã, cea mai importantã dintre reformele realizate în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În întreg judeþul Prahova au fost eliberaþi de clacã ºi împroprietãriþi 25.016 þãrani.
Cu acest prilej pe teritoriul comunei noastre au fost împroprietãriþi ºi þãrani din alte sate, care s-au stabilit în Strâmbeni.
Restul moºiei Bãrcãneºtilor a fost expropriat conform legii din 17 iulie 1921, prin acte definitive de proprietate în anii 1924 ºi 1927.
Reforma din 1945 nu a fost aplicatã pe teritoriul comunei,din lipsã de teren.S-a atribuit numai 2,37 ha ,la un numãr de 4 invalizi,mari mutilaþi de rãzboi.
Cu toate împroprietãririle fãcute nu se putea asigura populatiei necesarul de produse agricole, iar zona de deal înalt în care este amplasatã comuna, nu putea îngloba toatã forþa de muncã existentã.
Dupã 1946 au fost luate de cãtre stat aproximativ 86 ha de pãduri ºi alte terenuri din proprietatea deþinutã de unii locuitori.Datoritã condiþiilor de relief în comunã nu s-a fãcut colectivizare.
Aceastã suprafaþã a fost revendicatã dupã 1990 de cãtre 427 de persoane, reconstituindu-se proprietatea foºtilor proprietari sau moºtenitorilor acestora.
Datoritã preocupãrilor populaþiei active comuna Aluniº o putem încadra în categoria localitaþilor rurale, industriale ºi de servicii.
Pânã în 1989 marea majoritate a populaþiei active (în special bãrbaþii) lucrau la diferite societaþi din oraºele din jurul localitaþii (Slãnic,Plopeni,Vãlenii de Munte, Câmpina ) sau în municipiul reºedinþã de judeþ Ploieºti.
Cei mai mulþi navetiºti, dupã orele de program muncesc în gospodãria personalã ocupându-se de cultivarea pamântului ºi creºterea animalelor.
Dupã 1990 a scãzut simþitor absorbþia  forþei de muncã în industrie, fapt ce a dus la creºterea ºomajului, mai cu seamã  în rândul tinerilor. Pe raza localitaþii sunt posibilitãþi reduse de folosire a forþei de muncã deoarece nu au fost ºi nici nu sunt societaþi industriale. Personalul încadrat îºi desfãºoarã activitatea  în sfera serviciilor, dar ºi acesta este foarte mic la numãr.

Pe teritoriul comunei noastre nu s-au desfaºurat fapte memorabile totuºi locuitorii au participat alãturi  de întregul popor la lupta pentru dreptate socialã ºi naþionalã, pentru indepenþa þãrii.
Locuitorii comunei au participat la Rãzboiul de Independenþã din 1877-1878, la Primul ºi la al-doilea  Rãzboi Mondial.
Numele celor cazuþi sunt înscrise pe placa comemorativã a Monumentului Eroilor din comuna noastrã.
În cinstea eroilor din Primul Rãzboi Mondial, între anii 1927-1929 s-a ridicat  Monumentul Eroilor  din iniþiativa  unor fruntaºi ai satului. Monumentul se afla aºzat pe valea pârâului Aluniº, lângã un izvor, în punctul numit Podul Chivului.
Acest monument a fost refãcut  în anul 1969 din iniþiativa Consiliului Popular.
Deoarece existenþa sa era pusã  în pericol, în anul 2003 la iniþiativa  primarului - dl.Iulian Cristian Bîgiu, Consiliul local Aluniº hotãrãºte ca Monumentul Eroilor sã fie strãmutat ºi refacut pe un alt amplasament în centrul comunei (vezi foto dreapta).

În amintirea tuturor eroilor  din comunã,in vara anului 1969, scluptorul popular Vasile Chiva a ridicat ?Monumentul  Eliberãrii?.

(Datele cuprinse în aceastã prezentare au fost extrase din documente aflate la Arhiva Statului,filiala Judeþului Prahova,prin munca ºi devotamentul a douã cadre didactice de la ªcoala cu clasele I-VIII nr.1 Aluniº: Profesor Ioniþã Maria, Învãþãtor Manole Gheorghe.)

Copyright © Primaria Alunis 2017

Website realizat de BrainHost.ro.